Turnul Lemnarului Brasov
    
.lemnarul   .tur virtual   .galerie media   .produse   .carte de oaspeti   .contact        

 

Turnul Lemnarului

Croitor Bradescu Ioan


"Un Brancusi la poalele Tampei"

Pe aleea de sub Tampa, intr-unul din turnurile fostului zid de aparare a Brasovului, l-am cunoscut pe Ioan Croitor – Bradescu. Nu, nu-si propune sa-l imite pe Brancusi; poate doar ca aspect exterior, prin barba-i mare si alba.

A venit in Brasov in 1998 si se ocupa cu sculptura in lemn. La o etichetare superficiala, dar uzitata in unele cercuri, este un artist amator, sau diletant, intr-o versiune mai ironica. in realitate, prin ceea ce face, el este profesionistul autentic. De ce? Vine din Lunca Bradului, a cunoscut padurile din Muntii Calimanului, unde a fost – printre altele – tehnician de vanatoare si este indragostit de lemn, ale carui posibilitati stie sa le puna in valoare artistica.

Termenul autodidact i se potriveste din toate punctele de vedere. El indica doar faptul ca si-a insusit cunostintele pe cai personale, fara sa fie (de)format prin scoli de specialitate.
  Croitor Bradescu Ioan
Termenul nu precizeaza cat de departe a ajuns cu invatatura, dar – spre deosebire de cei ce fac icoane pe sticla, spre exemplu, fara sa aiba vreo afinitate pentru sticla, vopsea sau credinta (de arta nu poate fi vorba) - Ioan Croitor Bradescu sculpteaza din vocatie.
O face din suflet si cu talent. Ramane atasat valorilor traditionale, pe care nu numai ca le cunoaste, dar le si simte. in consecinta, se poate spune despre el ca este un artist autentic, iar sculpturile sale in lemn au simtire.

Revista culturala ADVERSA RES - Cristache Gheorghiu


Caminul si viata vazute de un lemnar

Consiliul Judetean Brasov a terminat in urma cu aproximativ o luna si jumatate, un proiect de reabilitare a aleii de sub Tampa impreuna cu zidul cetatii vechi si cele cateva turnuri.
Fiecare turnulet a primit cate un specific asa cum se intampla in vechime. Unul gazduieste galeria de arta a doi artisti, sot si sotie, un altul este dedicat vanatorii si asa mai departe.

Cea mai interesant oprire insa, pe care am avut-o in vizita de la sfarsitul saptamanii trecute, a fost la Turnul Lemnarului. In pragul atelierului ingust, am fost intampinati de un batranel vivace cu chip de povestitor. Ioan Croitoru – Bradescu, stapanul acestui univers tainic al decuparii si insufletirii bucatilor de lemn ne-a vorbit despre simbolurile precrestine regasite pe prajina nomazilor si despre insemnatatea lucuintei ce sta azi sa se piarda. Prajina cu talpa cerului, constructiile din busteni, stalpii decorativi din pridvorul caselor batranesti si “nimicul” de azi. De la uniunea dintre cer si pamant “omul si pomul”, la sfintenia caminului si vilele ostentative lipsite de suflet si caldura.

In cele cateva minute cat am zabovit intre zidurile atelierului, fiindca aici se lucreaza nu doar se expun lucrari, batranul lemnar ne-a marturisit si tristetea cu care priveste tinerii de azi. Lipsiti de o educatie in spiritul valorilor familiei, acestia pierd notiunea timpului urmarind mai de graba o implinire profesionala si materiala decat pe cea spirituala.
Casatoria, copii, dragostea, credinta au devenit niste cuvinte usoare, fara continut si rezonanta cuvenita. Am mers prea departe cu civilizatia, cu libertatea, cu modernizarea. Am pierdut esenta si traditiile acestui popor. Numai in sate uitate de lume, intre cei foarte saraci si printre tigani se mai pastreaza adevaratele valori umane, nu vi se pare nimic anormal?

Pe drumul catre servici, langa un oficiu al postei, observ zi de zi doi oameni ai strazii, probabil
  Croitor Bradescu Ioan
sot si sotie. Stiu ca nu au unde locui, seara dorm prin adaposturile din Bucuresti iar ziua stau pur si simplu pe trepte fara sa ceara ceva, fara sa planga si fara sa-si blesteme zilele. Sunt impacati pentru ca se au reciproc, pentru ca iarna e mai blanda si vara mai racoroasa, fiindca sunt desprinsi de lumea ce forfoteste in jurul lor si pentru ca Dumnezeu ii ocorteste in permanenta.
Cine credeti ca zambeste mai des si se bucura mai mult, mai intens… noi cu fruntile incretite de stres si plamanii plini de fum sau ei?

Ciprian Dragomir, 10 August 2009